Acesta este primul meu pas in calitate de blogger, primul pas intr-o calatorie pe care mi-am dorit de multa vreme sa o incep si vreau sa fie o incurajare pentru toti cei care au un vis.
Am invatat ca visele cresc odata puse pe hartie, prind contur, se maturizeaza si impartasite cu ceilalti pot prinde aripi si pot ajunge in locuri nebanuite, iti pot aduce in viata oameni extraordinari si te pot purta pe inaltimi unde nu te-ai crezut in stare sa ajungi. Pe mine visele ma determina sa cresc, sa ma dezvolt, sa am entuziasm si pofta de viata. Ma simt stangace si nu-mi gasesc cuvintele dar imi amintesc de stangacia Doroteei cand a facut primii pasi de-a buselea (cadea mereu in nas :)) si stiu ca primii pasi nu trebuie sa fie perfecti, trebuie doar sa fie.
Visul meu e sa impartasec cu altii aventura mea in viata de familie, aventura care ma pasioneaza si ma provoaca sa dau ce am mai bun si sa fiu astfel de ajutor celor care doresc sa obtina maximum din aceasta calatorie. Pentru multi viata de familie e precum tara noastra - deosebit de frumoasa dar ingrozitor de necunoscuta, prost administrata si plina de gunoaie. Eu imi propun in dreptul meu sa ma bucur de acest colt de rai oferit de Dumnezeu, sa curat gunoiul pe care eu si sotul meu il aruncam uneori din comoditate, oboseala sau ignoranta, sa amenajez rezervatii familiale unde sa nu calce picior de turist nepoftit (in opinia mea televizorul, critica distructiva, vorbele murdare), sa escaladez multii abrupti dar care iti ofera privelisti care iti taie rasuflarea (unul din ei se numeste Cresterea copiilor) sa inot in oceane de apa limpede (pentru mine sa citesc cartile dragi sufletului meu) si sa beau in fiecare zi din izvoarele datatoare de viata (pentru mine Cuvantul lui Dumnezeu).
Bun venit la bord tuturor celor care au acelasi vis!
