Îmi amintesc deseori cu plăcere de activitățile care mi-au înfrumusețat
copilaria și care acum au cam dispărut de pe lista preocupărilor copiilor noștri.
Pe lângă jocurile din fața blocului (țările, frunza, 9 pietre, 12 numere etc)
care erau un prilej de distracție garantată
pentru toată gloata de copii (și de disperare pentru vecinii dornici de odihnă
la prânz) îmi vine în minte o activitate care ne preocupa intens: aceea de a
avea O COLECȚIE. Pe vremea aceea nu colectam jucărioare scumpe (promovate
intens prin reclamele de pe posturile de desene animate astăzi) ci lucruri mai
banale cum ar fi surprizele de la gumele de mestecat. Nu știu acum dacă mai
sunt gume cu surprize dar în copilaria mea (undeva la începutul anilor 90) nu
era copil să nu aibă o colecţie de Turbo(maşini) sau Cincin (animale) sau ceva
cu M.... (actori). Toată ziua făceam schimb de surprize și mâncam gume (chestie
pe care probabil nu aș încuraja-o deloc astăzi pentru fetele mele) cu scopul de
a ne mări colecția cu care ne mândream nevoie mare. Colecția cea mai dragă sufletului
meu a fost cea de timbre. Am primit în dar un clasor superb, roșu, de la mătușa
mea, plin de timbre deosebite cu care le luam ochii copiilor de la bloc – toți
voiau sa facă schimb cu mine iar eu mă simțeam cineva.
Privind în spate cu ochii de
adult, pe langă nostalgia copilăriei, îmi dau seama de beneficiile unei astfel de
activități: 1) bucățelele alea banale de hârtie transmiteau o informație care
s-a adăugat la bagajul meu cultural fără să depun efort, într-un mod
distractiv; 2) erau un instrument de socializare, oferind un prilej de a
interacționa cu alți copii pe care doream să mi-i fac prieteni; 3) îmi ofereau un
scop în viață, destul de banal ce-i drept, dar care mă ferea de blazarea și
plictiseala care se citesc atât de des pe fețele copiilor noștri; 4) a lăsat un
semn de aducere aminte în viața mea, o piatră de hotar de referință care mă
ajută să retrăiesc și astazi frumusețea copilăriei mele.
Cred că și copiii mei au nevoie
de asta și am decis să le ajut și pe ele să-și construiască o colecție. Cel mai
mult mi-ar fi placut timbrele dar nu se mai găsesc așa ca mi-a venit o altă
idee: PIETRE. Lângă casa noastră e un drum pietruit și mereu găsesc tot felul
de pietricele interesante care mi le aduc. Deci iată ce voi face: voi pregăti
pentru fiecare câte o cutie goală de bomboane de ciocolată și în loc de
deliciile nesănătoase voi pune pietre. Mai târziu vom adăuga și informații
geologice – cum se numesc pietrele cu pricina, cum s-au format, în ce parte a
țării sunt mai des întalnite, etc. (asta pentru bagajul cultural). Pentru a
spori capitalul de aducere aminte vom avea grijă să colectăm câte o pietricică din
toate excursiile și vacanțele noastre mai mult sau mai puțin exotice, pe care o
vom eticheta. (primele sunt niște cristale de la Peștera Urșilor pe care am
văzut-o în vara asta). Sunt sigură că peste ani colecția de pietre va fi pentru
noi un prilej de bucurie.
Dacă aveți și voi colecții sau
idei despre lucruri colectibile aștept sugestii. Spor la colectat.
